Muzica mereu m-a atras de când eram mică. Mereu am visat să pot să cânt la un instrument. Am locuit la țară, și împrejurările nu au permis să iau lecții de muzică. Tatăl meu m-a încurajat și a încercat să-mi caute un profesor, dar fără rezultat. După câțiva ani, în clasa a 6-a, am început să iau lecții de pian la un profesor particular. Eram foarte veselă că mi s-a împlinit visul. Am progresat foarte repede, și am savurat fiecare moment petrecut de instrumentul meu preferat, pianul.

Am dat admitere la Liceul de muzică în clasa a 8-a, cu o mică dilemă: nu am putut hotărî ce instrument să aleg. La pian nu am putut da admitere pentru că nu eram atât de pregătită ca și ceilalți pianiști. Am început mai târziu decât ceilalți să cânt la pian. Profesorii de la școală mi-au propus două opțiuni: canto sau orga. Mi-a plăcut ideea să cânt la orgă, pentru că mi s-a părut un instrument greu, și mereu mi-au plăcut provocările.

După admitere a început o perioadă foarte grea, pentru că trebuia să studiez foarte mult să fiu la nivelul colegilor mei. Toate concertele pe care le-am avut m-au susținut să-mi continui visul de a deveni un mare muzician. Am întâmpinat multe piedici, dar prietenii și familia m-au susținut să-mi duc visul până la capăt. Părinții au trebuit să facă multe sacrificii pentru mine, atât financiar cât și spiritual, și le sunt recunoscătoare că m-au susținut.

În viața mea muzica are o importanță foarte mare. Fără muzică n-aș putea trăi. Cu ajutorul muzicii am trecut peste multe momente grele cu ușurință și am devenit un om mai bun, mai calm și nu în ultimul rând, fericit. Sunt foarte mulțumită și recunoscătoare pentru că am primit un astfel de dar, ca bursa aceasta. Mă va ajuta foarte mult în dezvoltarea mea în muzică.